Cafea fără zahăr. Scorțișoară, vă rog

Fulare

și bucate din vietăți care mai decare
mai mult sau mai puțin rare

Blănuri pe YouTube
dar și pe poteci

Zboruri cu escală
Musca doar își trăgea sufletul
Apropo,
Lumea zboară
E iarăși zăpadă morală
Musca hibernează

E iarnă…

Timpul se relaxează pe arpegii
Noi buimăcim printre orare

Țesături din pânzele celui mai cumsecade păianjen
mătăsuri pe călcâie mincinoase

Sandvișuri cu nume de moși

pentru tineri
I-au convins să se simtă liberi

de vineri

Bijuterii deshumate din mădularii Terrei
of, Montană..
Tamisa strănută aceleași spume la maluri

Fecioară cu scriptura în mână
și roman erotic sub saltea

Interlop cu suflet de andrea

Taiorul nu mai are dungă
Ața e, pur și simplu
trasă pe sfoară

de Cafitea

Sex cu aperitiv de dragoste
Semnat,
Cristos eminescianizat

Teroriști de pluş

zâmbesc în aeroporturi

După un alt an
Laptop-ul mi se plânge de porturi

Cum, de altfel

An de an

pădurile duc lipsă de corturi

N-au mai vâslit oameni submarine de o vreme bună

Lumea doarme
Mai ales acum
mai visează
Lua-o-ar izbitul de creier!
până se așează

– Bă, om de zăpadă cu morcov și crengi
– Copiii te fac pe Facebook!
– Tu înțelegi?!

Plante sfinte consumate de păgâni
Cancerul se răzbună
În primul rând pe plămâni

Oamenii se ascund
ori se expun urlând
Să își spună imnul
confundat cu colindul

Licori dătătoare de mahmureli sfinte

Ne temem de teroriști
petale ori arme
Un tată cu câteva mămici
mamă cu câțiva juriști

Copiii încarcă bureți în pistoale

Femeia are apă ruptă!
Ca nici un ocean
Bărbatul are inima ruptă!
Ca nici un cocean

Sugarii s-au scârbit de sfârcuri deteriorate
Studii spun că nu aș fi avut nevoie de lapte

Fularul are gâtul rupt
scămoșit
Ca sfârcul supt

Pastilele îngenunchiază în fața durerilor
Prescripțiile simt durerea genunchilor

Vorbeam cu mama
despre cum a cucerit-o Cornel cu o înjurătură
Cum ea era conștientă că e o jumară
Tăia porcul exact atunci
El i-a căzut ca o murătură

Lapte de vacă peste scoarța de mămăligă
ceai din același ceaun
Fiertură de prune! Nu gelatină cu siglă
Vin din Pământ!
Nu „la pahar” ori „la sticlă”

Cultura de seamă se cultivă din zei morți

Înca nu știm din ce ne tragem
Ori dacă ne tragem
Totuși tragem!
Însă nu știm
de ce dracului ragem

Ne ținem de mână
Însă nu mai încercăm
când încercările devin de tipar

E un zâmbet larg, cu dinți din reclame
De fapt, o carie lângă o măsea scoasă

Hai să mâncăm o pâine cum o facem noi
În sobă
Ori la priză
Să ne bucurăm de o lumânare
Ori instalații în priză.

Reclame

O altă scrisoare pierdută

Te zvârleam în libertatea primei tale conștiințe
străinul pentru care uitai de cunoștințe
S-au agățat de tine atâtea alte conștiințe
Trăiai fără simptome de obișnuințe

Războaie lungi pe câmpurile nimănui
Firimituri de victorie ne săturau de zâmbete
Asfalt interminabil
Ne bucuram de pași prin iarbă
Beznă în sufletul trupului cu facturile la zi
Stările de bine mi le-ai sugrumat cu teamă
Aproape le omorâsem eu
Însă mă opream amintindu-mi de zâmbete

Se încheia tura de trai
Ne aminteam de doi idioți
Ambii hămăluind ca toți
Mai nepătați ca orice rai
Ne jefuiam pe noi
În fața unor hoți

Turnam betoane pe pânze de păianjen
șantier prăbușindu-se încontinuu
Coseam copaci cu fir de drujbă reciclată
Calup de aur cu spirit de cupru
Rugina mea – paharul tău de vin vechi
Perechea mea – eu doar cealaltă parte din pereche

Când mă loveam de tine
mă vindecam doar după externarea ta
Te rezemai pe mine
un zid nicidecum în calea ta
Căciula îmi stătea pe urechi și fără moț
eu neutru – tu număr cu soț

Plantam semințe în pământ steril
îngrijind sâmburi din copac viril
Așteptam recoltă îmbelșugată
plecam cu plasa împachetată

Copii cu maturități nedefinite și calități de părinte
Bătrâni cu abilități puerile și răspunderi împietrite
Eu îți sunt recunoscător
Tu ticsită de dor

De vorbă cu tata (după 20 de ani)

În primul rând, considerăm că eşti de faţă
Nicidecum în gând
Apropo, chiar e pe Dincolo vreo Viață?
Ori toţi profeții au delirat pe rând?

Hai să bem o bere pe-o terasă
Da tată, fumez. Mă arde de bani da’ lasă
Mai ard şi câte una de casă

Nici nu mai ştiu ce vârstă ai
Probleme cu coloana mai ai?
Ce mustaţă căruntă ai!

Am vrut mereu să stăm de vorbă, să te-ntreb, să îţi explic
Cred că am așteptat să nu mai fiu doar ‘ăla mic’

Îţi mulțumesc că mi-ai adus vioară din Germania
Dar iartă-mă, eram la grădiniță, nu ştiam cum cresc copii-n Austria

Îl cafteam întruna pe frate-meu, însă pe bune, chiar aveam aceleași jucării!
Numa’ că te topeai când el plângea şi eu eram al dracu, hai că ştii!

Îţi amintești când mi-ai adus un Pegas fals?
Şi îţi spuneam că eu de clape nu mă las?
Ei bine, ‘Drumul către Londra’ l-am împins pe bicicletă, nu în bus

Vroiam să rup lopata lângă tine
„Bă tâmpitule, dă-ţi BAC-u’ şi nu te mai căca pe tine!”
L-am şi trecut dar a trecut pe lângă mine
Ce-mi păsa mie ce delira când consuma Eminescu?
Apropo, a murit, dar ai văzut ce zicea Păunescu?

Aveam vreo 17, însă
Să ştii că prima bere chiar am băut-o cu tine
Râdeai cu poftă! Tu ştii cum simțeam pământul fugind de sub mine??

Şi ştiu că nu prea am vorbit – pe-atunci m-am apucat şi de iubit
Da tată, ştiu că tu credeai că sunt la hoinărit. Mă cicăleau mereu, dar nu m-am lăsat păcălit

Apoi te-ai prăpădit..

Ia o țigară, sunt sigur că încă fumezi
Nu ştiu de mai poţi, totuși să nu lăcrimezi

Ştiu cât de mult vroiai să am o surioară
Dar chiar nu puteai s-o concepi cu nevastă-ta întro seară?!
Mă rog, mai multe sau câte vroia Ana să ceară
Înțeleg – ai vrut o altă muiere care nu gătea dar facea patul să sară
Apoi te-aşteptai să te aștepte cu masa pusă seară de seară?!
Tu chiar nu ştiai că pui capul lângă o fiară?!

A băgat cuțitul în tine!

Ai simțit ceva, la cât de beat erai??
Ştii ce-am simțit eu când ţi-am dat cu uşa-n cap şi cât de rece zăceai??
Tu ai habar lângă cine dormeai când probabil încercai să urli dar doar gâfâiai??

Lângă Ana, omu’ lu’ Cristos!

Are 10 ani, îi zice TATĂ fratelui tău
Iartă-mă, am suferit tăcut, destul şi rău
Am consumat trei voci lângă cadavrul tău!
Dormeai cu vată-n nas, tu care strănutai scântei pe nări!
Mă umileai la şah şi table, apoi brusc coborai întrun sac pe scări
Eram un puşti cu „Eu nu stau în poartă!” prins în idei
Când mi-ai trântit în brațe doi copii şi m-ai forțat să-mi pese de ei
Tată, îi iubesc din suflet! Sunt copiii mei!

Poftim, mai ia o țigară
Şi vezi că ochii tăi nu-s ce vrei tu să pară

Hai să facem câţiva paşi pe alee..

Vezi cicatricea mea pe cornee?
Nu vreau rapoarte sau alte clişee
Atât regret: puteai să mi-o laşi când nu erai beat mort
Ce să fac.. Acuma tre’ s-o port

Mi-ar fi plăcut să-ţi povestesc de primul meu job
Să îmi explici că şefu-mi zâmbește, dar ştie şi el că-i neghiob

Ştii ce-am făcut când s-a botit pe mine prima gagică?
Nu, tată, nu m-am îmbătat!
M-am întors la fotbal şi m-am întrebat
De ce mai păstra laleaua dăruită deşi era de mult ofilită?!

Apropo, acum am o iubită, în inimă
Tată, chiar o simt!
E mai departe ca tine, şi-s nevoit să păstrez o limită
E prima oară când nu-s nevoit să mă schimb
Şi ultima când simt că-i prima în inimă
Unde mai pui – când ne gândim la trecut, ne curge acelaşi tipar de lacrimă

Of tată, câte ai pierdut!
Sunt plin de sechele dar nimeni mai bine nu m-ar fi crescut!

Nu-mi strânge mâna, ţine-mă puţin în braţe
Te iubesc!
Acum dă-mi drumu’ că altfel îmi dai speranţe

Crede’mă că aş mai sta de vorbă mult şi bine
Mersi că ţi-ai rupt din timp pentru mine
Dar am deja trei zile muncite cu două nopţi nedormite
Şi ştii că la lucru nu merge cu scuze şi flinte

Te rog iartă-mă că m-a luat valul mai devreme
TU m-ai învăţat că pentru toate există o vreme.

De vorbă cu mama (după 20 de ani)

Sărut mâna, mamă 

Ia un loc, mai dă-le-ncolo de șosete
Uite, ţi-am adus o bere cu lămâie, ştiu că-ţi place şi ţi-e sete

E amuzant, acum m-aplec eu să te pup pe frunte
Dar îţi mai aminteşti când mă-ncălţai pe masă şi îmi îndesai în traistă zece mii de fructe?

Of, mă femeie dragă
În casă cam bate vântul
Eşti singură, ştiu că te roade gândul
Pari veselă dar eşti lipsită de vlagă

În camerele astea colorate altădată
Atâtea poze-n ramă, aceeași oglindă crăpată

Dulapul plin cu hăinuţele mele
Şi o cutie-n care-au ruginit maşinuţele mele

La masa unde mă certam cu frate-meu pe pâine
Stau azi, poate şi mâine, nu şi poimâine

Urmele sunt încă pe pereţi 
Îţi aminteşti cât m-ai certat? 
Acum regreţi dar încă n-am plecat
Mai ai atâţia pereţi!

Încă păstrezi la uşă ghetuţele colorate?!
Zi-mi sincer, de câte ori au fost curăţate?

În curier gecuţele şifonate
Atât de des le încurcam c-au trebuit numerotate

Nu te mai împiedici de avioane din carton
Mobila păstrează urme de creion

Mai ştii ce mut eram la spital, cu probleme?
Şi câtă gălăgie făceam la desene?

Nu mai ai pe cine să ajuţi la teme
La scoală nu mai are cine să te cheme

Nu-ţi mai bate niciun moş la uşă că l-am agasat, vezi Doamne
Îţi mulțumesc că m-ai pocnit când scârţâiam ca balamaua după enşpe feluri de bomboane

Nu mai ai în casă murdărie
Dar nici în Martie vreo bucurie

Îmi ziceai să am grijă de vioară
Şi să nu mai fac figuri la profesoară
Până când întro seară
Am venit bătut şi fără vioară

Mă trimiteai la pâine cu mărunţii în plasă
„Vezi, poate-i pierzi, că mănânci un căcat la masă!”

Eram un drac de copil, azi sunt Daniel. Da mamă, sunt mare!
Pot să-ţi mai umblu printre borcane?

„Mă ajuţi să desenez un peisaj?”
Ascundeai atât de bine trusa aia de machiaj

Murdar la gură de tăciune
Mâini împreunate – rugăciune

„Mami, da’ eu cum am venit pe lume?”
Ignorai, acum te-ai întinde la glume

Ochii tăi nu adormeau până nu mă vedeau
Mă luai în brațe şi visam atât de frumos că şi îngerii râdeau

M-ai pierdut demult
Dar astăzi nu mai pare-atât de mult

Ştiu că l-ai urât pe tati până a murit
Şi ştiu că l-ai urât pentru că îl iubeai cumplit
Ştiu că nu vorbești cu sora, fratele, cu mamaie
Ştiu că încă te speli în copaie
Ştiu că-ţi sare inima când te trezești cu mine în prag de uşă!
Şi ştiu că-ţi sare lacrima când plec pe aceeași uşă!

Tu mi-ai fost mamă, soră, mătușă
E Martie, mamă

Să ştii că iau cu mine ghetuţele de la uşă!

Halta visului

Am adormit pe perna mea şi m’am trezit în aşternutul tău
M’am descălţat grăbit, m’ai dezbrăcat mocnit
Şi m’ai poftit în visul tău

Erai o picătură de magiun ce’aluneca timid pe gât – seducător spre bust
Iar eu feciorul tău, străin de tot ce tu vroiai să gust

mi’ai spus:
„Nu’i timp să te întrebi de sunt sau nu’s
Sărutul meu durează clipe veşnicie
Tot ce am eu e ce’ţi lipseşte ţie
Tot ce nu ai îmi dăruieşti tu mie”

Eu te priveam ca un copil, însă tânjeam să te ating ca un bărbat
Aşa cum mângâiai tu aşternutul extaziat

Tremurai în pieptul meu când mâna mea se rătăcea pe pieptul tău
Simţeam emoţiile mele cum se răspândeau în corpul tău

Stiu că eram în trenul vieţii mele, doar că îndoiam la colţuri lozul tău.

Şi sângele săpa în pielea mea ca să erupă – să devină roşul tău de buze
Când sărutatul tău se’mpiedica de mine, fără să se scuze

„Eşti adorabil fără frunze..”

mi’ai şuşotit:
„Să ştii că pot să număr ani şi se’mplinesc pe loc
Închide ochii tăi şi stai în loc, eu te voi duce întrun loc”

Ştiu că eram în trenul vieţii mele, doar că tu mi’ai oferit un loc.

Doi călători în aşternutul nostru’acum, am zăbovit în praf de patimă
Până ne’am cauzat aceeaşi lacrimă!

„Copilule, deschide ochii, doar priveşte’mă
De’acum tu eşti bărbatul meu, dar să păstrezi copilăria’n inimă”.

Dicţionarul unor puști îndrăgostiţi

elaborat pe foi şi doi genunchi juliţi

Îmi plac poveştile în care tu devii o sclavă
Iar eu o iarnă timpurie cu nărav de lavă

Tu plângi pe brânci, iubitul tău sculptează’n stânci
Plantează pentru tine stâlpi înalţi cu rădăcini adânci

Îţi voi spune „te iubesc..” cu toate instrumentele create vreodată
Voi spune tot ce simt cu toate instrumentele deodată!
cam tot ce laşi în mine deocamdată

Daniel adoră sâni sluţiţi
şi umeri îmbrânciţi

Iubirea unui puşti se naşte brusc sub un tricou
Însă femeia visurilor mele face sex cu un stilou

Lacom şi perfid, actor cu termen de valoare – va sfârşi cu vena scrijelită întrun beci
Lacomă şi minunată, pantomimă amatoare – va sluji iubirea senzorială’n veci

Anotimpul meu de mohair..
Mi’ai lipsit, dar m’am jucat cu trei sezoane chilipir

E o stare – n’o găseşti în ziare, nici în oameni pricopsiţi
poate doar..
În dicţionarul unor puşti îndrăgostiţi.

A 3j9-a Lume

Scuip toţi bolnavii în creier şi îi transform în genii în viață
Care o să vă scuipe în faţă când le cerşiţi păreri despre viață.

Înghit în sec Sahara apoi pun la foc o Planetă de Sticlă
Ce va pune capac Planetei Albastre, între timp devenită Planeta Mocirlă.

Forțez abecedarele să scrie de mână
Până când Polul Sud va ţine cu jenă Polul Nord de mână.

Instig la război toate armele – să se omoare între ele
Din hoiturile lor să crească fabrici şi câmpii de lalele.

Întind capcane anotimpurilor:

Toamna va face un duş călâi pe’o plajă toridă 
Primăvara va picta în culori un fulg de zăpadă
Iarna îşi va pune gradele pe umăr şi va contopi cu sânge rece
Vara va îngheţa de frică dar va ura un călduros:

„Totul va trece”.

Unable to connect

Aş vrea să pot vorbi cu un cotor de măr
Oare tânjeşte după frunze’n păr?
Îl gâdilă semințele
Îl chinuie insectele?
Se gândește oare că din el va crește

Un alt măr?

Aş vrea să pot vorbi cu un cotor de carte
Oare îl mângâie când îl ating pe spate?
Îi e prefața nevastă?
Postfața amantă?
Ştie el că fără foi în brațe

Nu ar exista o carte?

Aş vorbi şi cu un curcubeu
Oare emană doar culorile ce le văd eu?
E el vreodată negru de’mbufnare?
Albită mustața o are?
Le’a dat cameleonilor idei?
Sau e un puști cu crete pe alei?

Se’ntâmplă rar, dar ce tot vrea şi ăl’lalt curcubeu?

Şi aş mai vrea să pot vorbi cu timpul
Oare’i bătrân, e încă tânăr?

Când îi vine timpul?

Dinţi de lapte

Pe vremea dinților mei de lapte
Mama mă alăpta cu propriul ei lapte 
Mă îndopa cu pâini şi mere coapte
..şi tot nu mai puneam atâta în greutate.

Tata avea servici, copii, nevastă şi gânduri curate
Îmi arăta cu degetul pe muşama cum tre’ să scriu cu stiloul pe foaie alineate
Mă atingea c’o palmă ca să ştiu că palma ei tre’ mai întâi apucată
Mă lua la pumni, ca mai apoi să nu simt mare lucru când îi luam de la o gaşcă deodată.

Bunică’mea avea boboci în coş şi ciorapi în andrele
Bunică’miu puţea a cal şi când prăşea scrâşnea din măsele.

Vecina de la 2 avea un instrument la care exersa nervii blocului
..şi’o frumuseţe care mă trimitea în casă când o vedeam în faţa blocului
Apoi băteam la uşă şi lăsam un trandafir în colțul preşului
Ca mai apoi s’o pup, iar mai apoi s’o simt în colțul cordului.

Prieteni îmi erau mucoşi care urlau la geam c’o minge în mână
Profesorii erau escroci pe care îi uitam în fiecare vineri, până..
Am văzut că’l ajutau pe tata!
Şi o îngropau pe mama!

Zoală

Ai 16 ani, eşti o copilă care’n timp ce creşte se îndrăgostește şi gândeşte că va ajunge, fireşte, să iubească orbeşte
El împlinește 28, îmbătrânește, se fereşte de ce’l depăşeşte, însă munceşte actoriceşte când îți şopteşte că te iubeşte
Mai ales c’a început să’ţi spună că’şi doreşte să devii a lui acolo unde nimeni nu priveşte.

Afecțiune infantilă sau dorinţă momitoare care te topeşte
Te trezeşti în patul lui, pe jumătate despuiată viclenește
Te cuprinde jena – vrând să te îmbraci, el te opreşte
Își prelungeşte rolul, îți şopteşte două vorbe la ureche după care mintea ta se răzgândeşte
Trupul ţi se încălzește și instinctul ţi se linişteşte
Mișelește lăcomia lui se împlinește.

Sufletul tău milos îi dăruieşte trupul aspectuos 
Însă instincul lui silos ți’l prăpădește pân’ la os!

Taică’tu stă nervos c’o bâtă’n mână după uşă
„Pe unde mi’ai umblat, păpuşă?”

Nu tre’ să afle el cât îi înșeli pe’ai tăi
Sau câte cârpe uzi să pui pe vânătăi
Pentru că uiți ce te rănește părintește când îți zâmbește și’ți amintește că te dorește
Te sfătuiește prostește apoi te mituiește trupește pentru că intuiește că asta te domolește.

Și uneori îți dăruiește mai mult decât îți priește
Și chiar de vede că te zăpăcește nu se oprește!
Pentru că.. nimeni nu privește

Oricum apoi te măgulește până te păcălește și îți mulțumește că pricepi cum te privește el ca pe’o femeie când te stăpânește până peste creștet.

Dar după două luni începi să fii din ce în ce mai palidă la faţă
Sticluțele de helas stau în traistă, să mai scapi de greaţă
Vomiți frecvent, eşti indispusă, pântecul începe să te doară
Te panichezi văzând că „Moș Crăciun” întârzie să mai apară.

Slăbită și speriată îl întrebi şi’l rogi să se gândească bine
Dar mârşavul nu şi’ar recunoaşte neglijenţa de a fi..

Inevitabil, testul nu cuvântă dar te lasă fără cuvinte
Lamentabil gând temut ce levita în minte
Nici măcar nu eşti majoră, eşti pe cale să devii părinte!

Sperai să te’nţeleagă?! 
Cu vehemență neagă!
Ba chiar te lovește, îți aruncă viaţa’n braţe şi te părăsește.

Pierzi tot, realizezi că n’ai avut de fapt nimic, dar în esenţa ta
Regreți că ai lăsat un ordinar să’şi bată joc de inocenţa ta.

Nu poți decât să taci sau poți decât să faci avort
Te temi că trupul tău e încă prea fragil pentru atât efort
În tine creşte pruncul tău, cum să îl dai afară mort?!

Și totuși, zaci întrun halat, întinsă pe o masă dintro clinică
Torțe bat în ochi din care rugăciunea curge printro lacrimă
Adormi adânc, ucigași se strâng în zona intimă.

Când te trezeşti îți pipăi abdomenul şi constaţi că ţi l’au luat
Începi să urlii, te agiţi și tremuri până cazi din pat
Te târăști pe coate, lași în urmă sânge vinovat
Până se așează liniștea, cutremurul a încetat

Pe sentință stă cerneala la uscat – ar fi fost băiat!

Întrun târziu revin călăii să te’mpace, din păcate, prea târziu
..Aparatul ăla nu mai face „piu”.